18 martie 2015
***
în semn floral
de dimineaţă te chem
cu starea primăverii
ce blândă-ncumetare
în umbra vântului cuminte
sunt locuri de ruine
bătrâne cazemate
mai ţin agonizant betoane
de ce nu-mi scrii
în har oglinda
sălbatică
frumoasă
cu ochii larg deschişi
spre mare
şi-un gând
acoperit de măşti
acut şi singur
în pragul minţii tale
e linişte
şi mărăcinii
aşteaptă grebla ploii
se vor ivi din piatră
lăstarii noi
senini
păianjenii de vise
le-or dezveli velinţa
cum timpul mai respiră
din noi ca din fântâni
***
suntem cu-adevărat?
sau murmur e de ape
privim real o stare
de suflet evadat
prin lanuri
pe cărare
prin cerc de munţi
şi ochi adulmecat
suntem? sau numai margini
de minte amănunţită
lunatică mişcare
cu mâini zbârcite
reci
şi faţă de golem
împinsă de o teamă
împinsă de o rugă
suntem? şi ce rămânem?
somn alb într-un poem...
***
cu tine să împart
filozofii şi doruri
aduse de prin paturi
procustiene moi
ar fi poate vâltoarea
în care prinsă o arcă
n-ar mai găsi limanul
epavă fără port
cu tine să dezleg
cuvinte-ncrucişate
sau anagrame reci
cu ruginit resort
ar fi poate enigma
cu noduri gordiene
tăiate dur şi net
cu tine-mpart lumina
şi zarea şi zenitul
abstractă viziune
un vis de alb frenetic
năluca de senin
cu tine-mpart culoarea
în zilele bolnave
căderea migratoare
din versul saturnin
cu tine-mpart un strigăt
de şarpe doborât
cu crucea-nsingurării
albind
iubind
tăcând...
***
o miercuri tristă
şi mai sunt femeie
mai ştiu să cos
şi să gătesc
o pară-n roşu vin
iată, mai sunt idee
de mângâiere vagă
s-o scriu şi s-o suspin
o miercuri fadă
şi mai sunt copil
în joacă de şotron
pe-asfaltul umed
şi mai alerg ca iada brună
când iarba dă să cânte o minune
e miercurea de martie
în zori de stea cuminte
însingură
eu mă gândesc din tine
femeie şi copil
e-un ceas umil
străin...
***
zi cu negura gustului
în cerul gurii
după o noapte încercănată de tine
m-am trezit cu o vedenie la fereastră
o bufniţă albă frumoasă
şi suplă
ochi rotunzi penetrând
toate mişcările mele prin casă
am vrut s-o alint
dar era mofturoasă
i-am explicat că iubirea
are nevoie de aer curat
ea mă credea fluture parfumat
de mătasă
i-am spus... să-l iubeşti
într-un târziu
şi-a întins aripi îngereşti
şi-a plecat
***
de ce ar trebui să-ţi scriu complicat
să pornim academic
încrucişat
să ne pierdem prin minte
s-ar putea ca noema profundă
să stea
într-un chiot din deal
sau în miros de alune prăjite
sfărmate-n mojar
s-ar putea ca teoria diviziunii
să se ascundă în gestul
ruperii pâinii
şi prin lupă sărutul să fie
cea mai hieroglifică
ortografie
îţi scriu simplu
să nu ucid adevărul
ascuns în ulciorul
de lut fierbinte...
mărul
Cristina Ștefan -
10 zile din martie – poezii - editura ArtBook, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu