Patetic? Probabil...
Azi scriam în noiembrie
ca argatul toamnei
cu privirea despicată
de arătura ogorului departe.
Boală ubicuă...
zile scurte plumburii
alungă fluturii
dar despre viespi nimic
n-o să spun
ele sunt dese și femei
care folosesc o cosmetică
savantă spun că iubesc
sunt binevoitoare și suple
nu-și ofilesc înaltele simțiri
nici când moartea le face praf adevărul.
Mai bine spun despre bondari
acești bonomi joviali și grăsuni
sunt lunatici bărbați
și pentru ei moartea
e un lăcaș selenar în care se decapitează
îngeri și se împușcă mame.
În toamna asta
la poarta mea
n-a poposit nicio aripă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu