Ninge în martie
 |
| Jamie Heiden |
ca în plină iarnă.
E frig în oameni, e ură și moarte
ne injectează nebunie cu fiecare îngheț
cine iartă?
cine scrie pilde?
cine vede sub zăpadă
cât praf stă să ningă?
Întuneric
în dimineți crescânde
paznicul a părăsit
turnul porumbilor
câinele negru a murit
și pasărea din magnolie
nu mai cere mâncare
toți ochii au orbit
toate gâtlejurile
scot numai aburi otrăviți
nu mai spunem mamă, tată...
Cerul scutură sloiuri de cuvinte
și lui martie
nu i se-ntorc corăbiile
de parcă ar fi o iubire
pierdută...
***
Stau...
stau pe scaun lângă fereastră
Plouă. Lacustră.
Coțofenele-s în
frac pe gard
liniștite.
Îmi dau porția de tăcere
de la ploaie.
Niciun apel
nicio muncă
vag zgomot de mașini în fundal
ca și cum oamenii se mai mișcă
pe niște continente liniștite
care tac de boală
care tac de frică
să vină la locul lor vechi
într-un singur pământ.
***
Sunt niște nopți de frig vaccinate.
Mouse-ultrece apatic
el citește, el șterge, el înțelege.
Niciun golden buzz
pe direcția tratamentelor ucigașe
tuburi de oxigen
pentru 3 zile agonice
Eu sunt aici, ei au murit mulți.
Îmi repet prezența pe caietul dictando.
Se înregistrează
respirații
și nu mai știu dacă e spațiu vital sau vid
potrivit whats up doamna cu claritromicină
vindecă iluzii
și eu fac pași de frig între camere
clari, clari, clari
pentru
fiecare plecare.
***
De când a
murit câinele Jacques
pământul de
sub nuc
s-a vălurit
ca pătura
cu care l-am
învelit în suferință
Diminața,
ceilalți doi cîini
Aleargă într-acolo,
amușină
și revin pe
alee șchiopătând a tristețe
apoi intră
singuri în padoc
neavând pe
cine să mai latre...
când pleacă
un om nu șchiopătează nimeni
doar
monitoarele tremură puțin.
Dai search
și vechile amprente
se bagă în față
fără opțiunea
history activată.
nu se
întâmplă nimic nou
tot ce s-a
putut întâmpla
a fost deja
arhivat
ca-ntr-un
viitor trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu