cuvinte trecând
culoarul de lumină înghețată
trec prin stufăriș
opacizate de ger
undă sclipind zăpada
static provizion
de meditații
cu cer reversibil
ay, cassioppeia!
steaua gândului cu anii mării se face uitată
când cu tablourile lui aivazovski
când cu epilogul vama veche
și tălpile încrețite de nisip
ce legătură între ridurile mării
și cărările făcute de picior omenesc
ce legătură între cititul colinelor de pe nori
și pașii mici înfipți în colb
ici-colo ici-colo
tălpile textului au uitat
desenul acela întortochiat cu meandre
vesele subțiri adânci
deși n-au o destinație precisă
mi-asigură realitatea
dar nu mai dansează
bat ritmul sistolic al ploilor de gheață
conturate-n lumini
31 dec 2021 Cristina Ștefan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu