DESPRE RO-HAIKU ÎN LIRA21

 

Despre ro-haiku

februarie 23, 2016 în Arhivă de Cristina Ștefan

O intrare impetuoasă( a se citi agresivă) în Lira21, soldată cu cererea domnului CT Atanasiu de a-i șterge contul, foarte supărat că în Lira21 se practica o formă românească a haiku-ului. Azi antologiile de haiku se intitulează RO_KU, fără măcar a aminti cine a instituit forma respectivă în literatura română…după contestări agresive pe atunci, acum se practică pe scară largă metafora în haiku. Membrii Lirei21 scriu haiku, iau premii, cred că sunt printre favoriții acestui gen la ora actuală.

 

Stimate domnule Corneliu Traian Atanasiu-

Răspuns la rohaiku

Urmare a afirmaţiei dvs. cum că: „Ce înţeleg eu prin rohaiku? Este un haiku ruşinat, botezat eufemistic ca să nu-i spui franc ratat. O struţo-cămilă. O invenţie verbală pentru a crea un gen închipuit şi a da un premiu de consolare unor încercări nereuşite. Tot aşa fac şi cei care se declară maeştrii haiku-ului la noi şi, aplicînd grila de reguli coloportată băbeşte, exclud din empireul haiku-ului încercările care le încalcă numindu-le (cu un dispreţ abia ascuns) micropoeme sau tristihuri.”Mă văd silită să vă răspund nu în termenii dvs ci cu argumentele care mi-au determinat invenţia denumirii contestată cam agresiv şi nepoliticos de către dvs. Rohaiku, formă a poemului în 17 silabe, similară cu cea a clasicului haiku nipon de structură 5-7-5 silabe, text minimalist de idee lirică succint conceputăÎn literatura română, teoria literară a trasat sporadic acest segment liric, el dezvoltându-se în ultimii ani pe internet, fără a avea o bază solidă, didactică, atestată, exemplificată, normatizata, sau fără a fi luată în serios de critica literară elitistă, fiind încadrată doar la experimente asimililabile, imitative. Se scrie haiku în jdemii de site-uri ,iar de cand cu blogomania, cele 17 silabe au devenit modalitate de comunicare şi socializare. Se scrie haiku despre zarzavatul din piaţă până la şoarecele din cămară. Teoria găsită pe internet e aceeaşi la diverşi autori, amatori sau nu, dar în orice caz lipsită de profesionalism. De exemplu, acest text este preluat în foarte multe surse cu pretenţii auctoriale. “ Haiku este un gen de poezie cu forma fixa, traditional japoneza, (limba japoneza fiind o limba silabica), alcatuita din 17 silabe repartizate pe 3 “versuri” formate din 5, 7, 5 silabe. Inca de la inceput, s-au creat confuzii intre cei trei termeni aflati in stransa relatie: Haiku, Hokku si Haikai. Termenul Hokku inseamna, in limba japoneza “vers de inceput”, fiind la origine o veriga de legatura spre un sir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de Haikai. Deoarece hokku dadea tonul restului sirului de versuri, el a capatat un rol privilegiat in poezia Haikai, incat s-a ajuns ca unii poeti sa compuna numai un Haikai, renuntand la versurile urmatoare. Abia prin eforturile lui Masaoka Shiki aceasta independenta a fost oficial recunoscuta prin anii 1890, prin crearea termenului Haiku. Aceasta noua forma de poezie avea sa fie scrisa, citita si perceputa ca un poem complet, independent, si nu ca o parte a unui sir mai lung de versuri.” Sau găseşti cărţi editate de diversi haijini, membri ai societăţilor diverse de poezie niponă, şi găseşti chiar şi poeme cibernetice, făcute de calculator cu asistare literară.”- preluare de pe internet Găsim: Antologii, festivaluri, concursuri, invitaţii care sună cel putin amatoristic. Cum ar fi: “Haiku-ul este acea scriitura care fara a ramane ferma la o simpla si banala observatie, reuseste prin simplitatea impinsa la limita extrema sa sugereze emotia, starea de spirit a momentului fara a invada intr-un mod decisiv, ci manifestandu-se numai si numai intr-un impuls care uneste in acelasi moment Universul exterior cu cel interior intr-o perfecta armonie, fara a stabili primatul niciuneia, ci numai reunind totul in …17 silabe!“, scrie anA-olimpiA, intr-o scrisoare deschisa adresata cu mult dor, prietenilor constanteni “intru haiku”.”- preluare de pe internet Şi exemplele ar putea continua pentru că la cea mai simpla căutare pe google apar mii de rezultate. Cu toate această avalanşă, critica românească tace în faţa acestui, să-i zicem, stil literar, sau mai inspirat spus, adaptarea acestui stil literar în literatura română. Cert este că a căpătat mii de fani între care trebuie recunoscuţi autori de mesteşug, dar şi de cunoaştere studiată a culturii nipone. S-ar putea continua cu mii de exemple dar nu în aceasta notă critică se află argumentaţia mea. Ci în considerente de ordin teoretic şi istoric literar: – Unde se predă materia poeziei haiku ? Niciunde în învăţământul actual românesc. – Unde găsim altceva decât definiri succinte, redate cu titlu de noţiune literară neexemplificată Dex 98- singurul dintre dictionare care defineşte “HAIKÚ, haiku-uri, s. n. (Livr.) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. – Din fr. haïku, engl. haikku. Sursa: DEX ’98 | Adăugată de tavilis | Greșeală de tipar | Permalink” – Istoriile literare ale marilor critici Călinescu, Lovinescu, pe cea contemporană a domnului Alex Ştefanescu nu am parcurs-o, în alte dicţionare ale poeţilor sau scriitorilor români, poezia niponă nu este menţionată ca fiind curent, fracţiune, activitate ale cenaclurilor celebre. – În manualele şcolare nu există tematica niponă. Şi totuşi această îndeletnicire literară există şi cucereşte preocuparea multor scriitori. Internetul a făcut posibilă ataşarea unei fotografii de stampă japoneză, câteva acorduri de muzică orientală, cele trei versuri scrise colorat şi actul artistic japonez e gata de distribuire internetistă. Aşa s-au ivit şi critici de specialitate care întru spiritul critic nou format în ultimii ani în România, dată fiind explozia de autori potenţiali în poezie, reneagă, neagă, dezavuează, elimină, după bunul plac, neargumentat poetic, stiluri, cărţi editate, întru o altă dorinţă meritorie dar haotic înfăptuită, cea a calităţii literaturii române contemporane. Astfel am ajuns la Lira21 şi la extraordinara mea impertinenţă de a inova în rohaiku poezia niponă clasică. DE CE HAIKU PE LIRA21? 1. Pentru că sunt câţiva membri care par interesaţi de acest gen. 2. Pentru că Lira21 promovează orice stil literar dacă este scris în criterii lirice recunoscute teoretic si simţite de colegii de cenaclu ca atare prin evaluările fiecăruia. 3. Pentru că m-am bucurat sincer de profesionalismul dvs. demonstrat, dle Atanasiu, şi v-am pus la dispoziţie acest spaţiu virtual online întru teoretizare şi adevărate lecţii. DE CE NU DORESC CA PE LIRA21 SĂ FACEM DOAR HAIKU 1. Ca un scriitor să aibă pretenţia că scrie haiku veritabil îi vor trebui ani de studii literare şi istorice, sau de însuşire a culturii milenare japoneze, una total diferită prin precepte religioase şi spiritualitate de cea românească. Cultura şi estetica noastră s-au format între cultura occidentală( Călinescu spunea că suntem avizi în preluarea occidentalismului) şi cea de sorginte slavonă, ortodoxismul stându-i ca temelie. 2. Ca buni preluatori, asimilatori, imitatori, cu o deschidere atavică pentru diversele culturi, românii au găsit în haiku o poezie uşor exprimabilă, succintă, comodă, în cele din urmă. 3. Spre deosebire de rapiditatea cu care curentele literare, tendinţele, manifestele literare, chiar fracţiunile, au prins la noi, poezia niponă practicată actualmente este departe de originalul nipon. Aşa după cum aţi afirmat dvs. înşivă, domnule Atanasiu, nu vom putea avea pretenţia că scriem în iluminarea sau revelaţia preoţilor Zen, credinţa noastră fiind de o cu totul altă factură. Şi atunci încercaţi o adaptare. Criteriile dvs., îndrumându-ne întru scrierea haiku, sunt postate în forum, dar personal observ că sunt criterii general lirice aplicabile, într-un text minimalist iar din discuţiile pe site, aţi adus regulile şi rigorile kaiku-ului la unele relative. ( nu ar fi obligatorii kigo-ul, kireji-ul, numărul de silabe chiar ci laserul liric demonstrat, înţelesul meditativ, iluminarea, înţelepciunea- aşadar încercarea preluărilor Zen- lucru care mi se împotriveşte mentalităţii mele de literatură românească. Pe Lira îmi doresc să se scrie în limbajul modern românesc, tradiţional românesc format, de la Blaga încoace, având înţelepciunea spiritualităţii româneşti şi plinătatea scriiturii româneşti teoretizată şi exemplificată, evoluat, evaluat. 4. De fapt asta am şi susţinut prin introducerea noţiunii de Rohaiku, o adaptare la limbajul literar românesc a celor 17 silabe, ca viziune si transmitere de mesaj poetic. 5. Nu cred că agresivitatea cu care aţi catalogat rohaiku-ul ca “ratat” are argumentaţie teoretică niponă ci îmi pare un refuz de orgoliu, pentru că vă pot da mii de exemple pe net de rohaiku câştigătoare de premii, care nici pe departe nu respectă normele clasicului haiku japonez. Concluzia mea: Ceea ce dezavuaţi dvs, d-le Atanasiu, şi numiţi “tristihuri” sau “poeme ratate”, eu încurajez ca exerciţiu liric de condensare a ideii poetice fiind evaluate pe Lira21 după criterii lirice didactic româneşte concepute. Dau doar două exemple dar aş putea continua cu zeci de exemple de texte minimaliste de artă în cenaclu. Rohaiku- Ana Maria Gîbu perdea de raze- curcubeul descălţat adoarme iarba flori şi lumină copil la rugăciune- cutremur în cer şi iată, cu respect, şi încercările mele timide în rohaiku, catalogate de critică ca idei lirice bine concepute. Stări de haiku Îmi dorm tăcerea Între viaţă şi gâde Somnul trădător. În noapte eu scriu Testamentul iubirii. Rostesc adevăr. Compun liliac. Roua-n măsură de doi. Scad primăvara. Azi sunt bolnavă Splendoarea ta mă doare. Uit numele ei. Sting inorogul. Din cornul lui cad clipe. Candela arde. Cocorii zboară. Inima mea e şirag. Nu vreau să revii. Culorile-n alb. Funia legând cerul Ochilor tăi trişti. Vifor pe gânduri Învelesc privirile În primăvară. Tu eşti departe. Aprind stelele nopţii. Cer îndurare. Aşadar conchid, deschiderea mea către acest stil literar este francă, dar cu condiţia manifestă de a nu i se impune, de a nu se jigni scriitorii, fiind un stil literar în prefacere, adaptare, dezbatere, inovare. Încă o dată vă mulţumesc pentru entuziasmul dvs manifestat prin comentarii răbdătoare şi pertinente la textele expuse de membrii cenaclului nostru, urându-vă satisfacţii profesionale şi multa sănătate! Cu stima Cristina Ştefan(ada chifor) Aşa ar fi trebuit să închei dar revin cu Haiku-ul celebru al lui Nichita Stănescu, neomodernist, exemplu de adaptare la lirica românească de elită a unui haiku “iluminat” clasic japonez. HAIKU de NICHITA STĂNESCU întunecând întunericul iată porţile luminii *** Să luăm aminte! Nota: evident că bibliografia exemplificată este una subiectivă, ea putând fi oricând adăugită.

Postat de:Cristina Ştefan | Categoria: Critica literara La data: 2010-09-04 08:48:57 | Numar de comentarii: 3 |

 

Dl Atanasiu, poate nu m-am exprimat indeajuns de limpede, dar repet, ca va pretuiesc atat eruditia cat si modul in care ati ajutat efectiv la intelegerea haiku-ului. Eu nu stiu despre ce sabii taioase vorbiti, eu nu sunt una dintre ele. Va rog sa va continuati activitatea in Lira, sunteti apreciat si admirat pentru tot ce faceti intru poezia nipona, si nu cred ca rohaiku este antinomic clasicului haiku. Noi va asteptam cu dragoste sa ne dezlegati tainele poeziei nipone, Lira fiind deschisa oricarui stil literar, oricarei initiative literare, si mai ales oamenilor de cultura romani, asa cum cred ca ati simtit a fi primit in acest spatiu. Cristina Ştefan Fondator site Lira21 Postat la: 2010-09-04 11:05:31

multumesc Daniel. Sunt considerente, nidecum polemici, adresate cu stima domnului Atanasiu, ca multumire pentru contributia domniei sale in Lira, pe care o pretuiesc. Cristina Ştefan Fondator site Lira21 Postat la: 2010-09-04 10:32:23

Cristina, sincer sa fiu, ASTEPTAM… chiar daca nu sunt cel mai avizat teoretician si nici unul dintre criticii literari de elita, ASTEPTAM … Si sunt bucuros ca ce ASTEPTAM, s-a adeverit. Acest domn, a carui cultura este de admirat, are ,ca orice om, de altfel, un orgoliu mat-metalizat, peste care, din cat de “frac” a fost, nu poate trece. Era FIRESCA reactia mea …doar ca eu nu am reusit sa expun academic ( dupa cum stimabila noastra colega d-na Crstina a reusit) aceleasi framantari.Iar d-lui de mai sus, multa intelepciune. Pentru ca inspiratie si alte cele, aveti, stimabile. RoHaiku este o poarta generoasa ,daca vreti, pe care ar deschide-o literatura contemporatana ro. Sunt curios daca acest asa-zis stil (HAIKU-ul) adica, va fi Recunoscut ( ca parte a litaraturii Ro). Pe undeva nu zic NU, dar ceea ce am simtit, ca simplu poet in devenire, e ca … NU INCA. Eu insumi trebuie sa mai fac ceva eforturi, nu pentru a-l intelege, ci pentru a-l accepta.Bravo Cristina. Sunt mandru de tine! Daniel Thomas Dobircianu Admin DUPĂ ANI ȘI ANI.... O idee furată / Cristina Ștefan noiembrie 20, 2019 în Revista de Cristina Ștefan   O idee furată / Cristina Ștefan În Cenaclul Lira21, Cenaclul meu on-line, foarte activ timp de aproape 10 ani, s-a scris enorm de către un număr foarte mare de scriitori, peste 400 de autori. Am ținut închis acest cenaclu, ani la rând, fiind unul interactiv, dedicat  lucrului pe text, dezbaterii pe text, ca într-o „școală blândă de poezie“, cum a numit-o poetul Adrian Suciu. Ore și ore de muncă, de conversații, de argumente și contraargumente, de ce nu era clară o metaforă, sau de ce poate pica în rizibil, cu fiecare poet în parte, debutant sau consacrat. Una din dezbaterile cele mai detaliate a fost propunerea mea de nou concept în scrierea haiku-ului. Propuneam și am și scris mult, noi, liriștii, atunci, un haiku adaptat la cultura românească, intitulat chiar așa: RO-HAIKU. Argumentam atunci și susțin și acum, peste ani, că în cultura noastră literară o scriere în stil nipon original va fi  imposibilă. De ce? Avem culturi foarte diferite, pornite de pe fundamente, religii, credințe, moduri meditative  foarte diferite, ori a intra în mintea, tradiția, modul de gândire a unui poet japonez, a unui japonez milenar cult și transmițător de cultură, este imposibil. Și mai spuneam că, în concepția mea, nici nu este de dorit. Este minunat ca fiecare cultură să-și păstreze originalitatea și fundamentul, să menținem baza culturii noastre, făcând trimitere la Trilogia culturii a lui Blaga. Sigur că au fost argumente pro și contra. Atunci a intrat în site, și i-am aprobat devenirea ca membru lirist, Corneliu Traian Atanasiu. A început o polemică aspră cu noi, ( deja colegii mei îmi împărtășeau ideile). CTA considera ca pe o blasfemie propunerea mea, ba chiar mi-a zis că-s proastă, că a scrie kaiku în stil românesc ar fi cea mai neagră creație culturală întâmplată vreodată pe planeta Pământ. M-a jignit. Degeaba am încercat să spun că jignind un concept românesc de creație, jignește cultura română, de fapt. Degeaba i-am spus că nu există în spiritul românesc o creație fără verb și fără metaforă, literatura română fiind una de lirism profund de la începuturile ei. Degeaba i-am spus că poeții români ar fi constrânși, arestați, într-o formulă care conceptual, tradițional, spiritual nu le aparține și nici nu le va aparține vreodată. Poeții români vor putea doar să joace un rol de haijini…se vor preface japonezi în gândire, și ca orice imitație vor pierde din valoarea originalului, așa că să lăsăm poeții români să scrie cele 17 silabe în modul de exprimare românesc… Cu metaforă, cu verb. Pasămite, domnul CTA m-a mai jignit laborios încă o dată și mi-a cerut să-i șterg contul de pe Lira21. I l-am șters. Ce s-a întâmplat după toate aceste contraziceri? Domnul respectiv și-a deschis o întreagă industrie de ro-haiku, implicând sute de scriitori, demersul său numindu-l chiar RO-KU,  făcând antologii, concursuri, site propriu, acordând premii lunare, pe conceptul de haiku românesc. Frumos! Apoteotic! Mi-a furat ideea, dar și autorii care sunt implicați acum trup și suflet în a scrie nipon în stil românesc. Ce era să fac? Să merg la tribunal? Să fac scandal? Niciodată, pentru că eu m-am definit promotor al literaturii române pe nivelul celor ce vor să scrie și nu sunt luați în seamă, sunt invizibili, eu încurajez scrisul, nu-i dau în cap. Ce vreau, însă, cu drepturi depline, este recunoașterea ideii mele de ro-haiku. Ca o probă a muncii mele creative în Lira21. De atunci am girat cu editura mea ARTBOOK, volume de haiku în stil românesc, chiar actualmente lucrez la volumul de haiku al lui Sorin Micuțiu( fondator în Lira21) în care autorul dorește să includă un comentariu la un haiku, scris de Corneliu Traian Atanasiu. Și CTA cum comentează? Comentează „ușor metaforic“, după cum spune el însuși…Deci mataforă în haiku? Pentru asta a jignit ireparabil un scriitor, pe mine… și o face de mii de ori furându-mi acest concept. De aceea, îi sunt recunoscătoare scriitorului Gabriel Alexe, pentru surpriza de a ne fi citit, pe noi liriștii, de a fi comentat pertinent aceste problematici literare. Citez: „Cristina Ştefan ce spune pe blog?! Citez: „De fapt asta am şi susţinut prin introducerea noţiunii de Rohaiku, o adaptare la limbajul literar românesc a celor 17 silabe, ca viziune si transmitere de mesaj poetic.“ Am ales (de pe blog), două ro-haiku-uri care, personal, mi se par edificatoare pentru puterea de concentrare a frumosului, în stil românesc: flori şi lumină/ copil la rugăciune- /cutremur în cer (Ana Maria Gîbu) cocorii zboară/ inima mea e şirag/ nu vreau să revii (Cristina Ştefan)“ Și redau articolul complet din revista Hyperion, nr 4-5-6/2018, cu recunoștință. Cristina Ștefan/ nov. 2019 Gabriel ALEXE-  REVISTA HYPERION  NUMĂRUL 4-5-6/2018 PAG 155-156 Despre haiku – posibilităţi Consider că o virtute a românilor este puterea de asimilare urmată de o sinteză al cărei final poate fi „bijuteria“. Dar acolo unde apare afirmaţia încărcată de pozitivism, apar mii de afirmaţii pline de negativism, chiar răutăţi gratuite, platoşe ale unui orgoliu nemăsurat. Observaţi apariţia unui curent literar, a unui poet cu alte viziuni lirice, a unor forme simpliste dar care îşi caută fondul asemenea unui firicel de apă din izvor căutând marea. Va fi pârâu, apoi râu, fluviu şi, în final marea cea mare. Imediat vin „constructorii de baraje“ care nu construiesc şi „hidrocentrala“ pentru a transforma forţa apelor în lumină sau vin cei care deviază cursul apei nu pentru a ascunde vreo comoară, ci pentru a întoarce curgerea spre izvor oricât ar ţine ocolişul. Suntem tentaţi să tolerăm aceste lucruri, le întrupăm într-un „firesc“ care să justifice ignoranţa noastră. Reflectând la toate acestea, am dat din întâmplare peste rândurile scrise de Cristina Ştefan pe blogul Lira 21Cenaclu literar, rândurile sale fiind un răspuns dat orgoliului prea dulce orbitor. Nu aş fi apelat la această aducere aminte dacă nu ar fi fost vorba de haiku şi de posibilităţi de a scrie haiku în stil românesc, această posibilitate (atenţie, e o ipoteză de la care se poate porni într-un demers literar şi atâta tot) fiind, din câte am înţeles, rohaiku. Personal, am simţit un fior plăcut auzului, apoi inima mi-a vibrat de patriotism (sunt un nostalgic, nu?!), în final am primit o doză puternică de pozitivism. Evident, acest lucru m-a determinat să răsfoiesc, cu luciditatea nebunului, blogul. Am întâlnit tineri şi mai puţin tineri care scriu folosind matricea haiku-ului, tind spre spiritul lui dar mai ales se bucură (lucru uitat pe la noi) unii de creaţia altora. Acest fapt mă obligă să profeţesc calea spirituală pe care au pornit, poate fără să ştie, tinerii şi mai puţini tinerii noştri convivi, prin bucuria versului. Jiddu Krishnamurti spunea că atunci când un om porneşte pe o cale, vine cineva şi-l îndreaptă spre alta, abia pornit pe noua cale, vine altcineva şi îl îndrumă spre alta şi tot aşa. Desigur, aş spune, iată cum se fabrică rătăcirea omului! Tocmai cei care te acuză de rătăcirea căii sunt, poate, ei înşişi mari rătăcitori. Nu-i nimic rău în asta, în fond cu toţii rătăcim, subiectul rătăcirii noastre face diferenţa. De aceea, permiteţi-mi să rătăcesc puţin, subiectul fiind haiku şi ro-haiku. După cum se afirma pe blog, majoritatea antologiilor de haiku din România se numesc deja RO-KU şi nu se specifică, gest specific majorităţii, din omisiune intenţionată (de cele mai multe ori, reflex al tendinţei de şmangleală a paternităţii unui concept, datul cu jula fiind un sport extrem preferat din motive încă necunoscute, dar seducătoare, abilităţile acestui sport moştenindu-se, pe segmente, din generaţie în generaţie), inventatorul real, oricare ar fi el. Creştem cu acest gest nefiresc şi scădem cu gestul nefiresc al tăcerii în faţa evidenţei, fără a da Cezarului ce-i al Cezarului, mai ales că nu de la noi dăm. Este, cred, axiomatic faptul că un român nu va scrie haiku dintr-o iluminare Zen, cel mult va scrie un ro-haiku (deja îmi place termenul cu tentinţă de concept) din vlaga lui ortodoxă. Gaston Bachelard spunea în Poetica spaţiului (ed. Paralela 45, 2003, p.100,IX): „Orice mare imagine simplă este revelatoare pentru o stare sufletească. Casa, mai mult decât peisajul, este o stare sufletească. Chiar reprodusă în aspectul său exterior, ea spune o intimitate.“ Prin urmare, chiar dacă folosim forma exterioară 5-7-5 cu toate regulile interioare haiku-ului, reprodusă corect (exterior), casa noastră „va spune o intimitate“, pur şi simplu românească. Cristina Ştefan ce spune pe blog?! Citez: „De fapt asta am şi susţinut prin introducerea noţiunii de Rohaiku, o adaptare la limbajul literar românesc a celor 17 silabe, ca viziune si transmitere de mesaj poetic.“ Am ales (de pe blog), două ro-haiku-uri care, personal, mi se par edificatoare pentru puterea de concentrare a frumosului, în stil românesc: flori şi lumină/ copil la rugăciune- /cutremur în cer (Ana Maria Gîbu) cocorii zboară/ inima mea e şirag/ nu vreau să revii (Cristina Ştefan) Aceste „stări de haiku“, numite cu smerenie şi conştiinţa valorii liricii japoneze, aduc fascinaţia unei imagini pline de meditaţie, în acelaşi timp, asupra stării sufleteşti generate de însăşi forţa imaginii. Pe lângă evidentul 5-7-5 (tribut adus formei fixe japoneze), avem antiteza linişte pe pământ – cutremur în cer la Ana Maria Gîbu, dar şi zborul nerevenirii cu superba multiplicare a inimii în cocori, lucruri de fineţe japoneză în cel mai autentic stil românesc. Aceleaşi imagini, în simultaneitate cu reflexia, le întâlnim cu aceleaşi fineţuri japoneze redate în stil românesc 156 HYPERION Universalis (spun asta cu mândrie de slujitor al poeziei sufletului nostrum românesc) în alte două exemple, autorii lor fiind nume consacrate de accepţiunea generală: deodată crește în geam umbra bufniţeisingurătate (Șerban Codrin) lebede pe iaz ciugulind fără vreun spor Calea Lactee (Cezar Florin Ciobîcă) Mulţi spun că nu avem scriitori de haiku în sens japonez, că suntem foarte departe de ce înţeleg niponii prin haiku. Ei afirmă un lucru evident. Dar nu aceasta e problema. Problema e cum scriem noi haiku în stil românesc, tributari fiind metaforei. Personal, dau șansă acestei sinteze culturale. Cu siguranţă japonezii se vor mândri, cândva, cu creșterea copilului lor în pântecele poeziei românești. Dar ei au altă mentalitate. Asimilează și restituie originalul. Asta face diferenţa. Cu bucuria că v-am scăldat sufletul în roua frumuseţii, aceste rânduri se doresc a fi citite cu gândul cel bun că fiecare pornește pe calea lui, dar numai împreună vom descoperi Calea.  REVISTA HYPERION  NUMĂRUL 4-5-6/2018 / PAG 155-156   Postat la: 2010-09-04 09:15:51