Fabula rasa
- en detail-
din fluturele somnului alb
tot mai rar aterizez în prezentul continuu
pe când locuiesc la strămoşi
mai armonic mai tandru
în imense lumini
vetrele se perindă cuminţi
caravane sub glie
şi scufundarea aceasta m-adapă
cum dinspre viaţă nu vine nimic
...
uneori mai iubesc
tăcerea gărgăriţei
înainte de zbor
se pregăteşte îndelung
de parcă şi-ar spăla
tot norodul din urma ei
într-un unic avânt
...
de ceva timp
caut zarea căprioarei
mi-au secat ochii
de dat în trunchiuri
crescute racle de margini
...
atât de metafizic
îi era plânsul acelui delfin
încât sărea după minge
scăpând 3 secunde
de tragica-i apă
...
într-o dimineaţă
morbul universal al zborului
a făcut vulpea să saliveze
auzind ţipătul şoimului
peste pădure
...
au trecut mulţi ani
de când buna mi-a spus
găina e cel mai prost animal!
câte oi fi înghiţit de atunci?
watch me!
...
e culmea libelula asta!
săgeată raiul tăindu-l
şi apoi zbate perdele
să-l descuameze
...
la Iaşi câinii maidanezi
au ucis o femeie în Piaţa Unirii
înţeleg şi eu, în sfârşit,
ce înseamnă uni-Vers
în destrămare
...
ninge
trosnesc vreascuri în sobă
pisoiul tigrat toarce lângă mine
cum pricep deodată
cât de discret poate fi Demiurgul...
de cer(c)
în universul lui
zăceau
trei pisici flenduroase
şi o flanea scămoşată
poate erau prin colţuri
dar nu-i dovedită forma sferică
din acel pătrar luminos şi poetic
el lua un cerc rotund
şi latura mică a unui pătrat
pentru că aşa înţelegea el
geometria spaţiului locuit
el îşi lărgea ochii
să vadă
până-n ascunzişuri de fiare
şi numai când ploua
ieşea în curte
lăsa stropii
să-i plângă
pe temeri, pe cuţite şi pe cruci
mai ieşea pe ninsoare
atunci lua cu el şi pisicile
le făcea un om de zăpadă
şi-n loc de braţe îi punea
laturi mici de pătrat
pisicile mieunau în cercuri rotunde
prin rest de timp şi univers
el scria poezii interminabile
îmbrăcate în flaneaua scămoşată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu