Ylmira- Iulia Irimia Oniță
Cetatea albă de zăpadă
ţinea în cochilie
sâmbure viu dăltuit
cu migala crisalidei.
- Magna Mater din scoica
fiecărei morţi
năştea fiicele luminii urcătoare,
învia aduceri aminte
în pietre lăuntrice
distinse-n Ylmira.
Femeile cântau
drept către viaţă,
născând ritmuri,
păşind mătăsos,
copilul din pântec,
unduire de lume
gângurea poezia
suplelor coaste,
melodii prelungi.
Din ele
Ylmira încarna piatra,
dureri şi ruperi
stratificau
şi subţiau fiinţa.
În ea
mocnea lava,
pânda ieşirii năvalnice din crater
cum s-aşază în vers
de cub şi cerc,
incendii geometric îngheţate
În patru
anotimpuri,
Ylmira a zidit un măr în cetate
apoi alt măr
şi încă un măr
până când livada cioplită
şi-a ridicat săgeata la cer
şi cerul
a coborât în femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu