zăbala murgului şi verde
de atunci
am uitat să mă ascund
pe sub ape
pe sub sunete
pe sub lumină
tot ivesc aşa câte o vrabie
o broască
o bătrâneţe
peste mine
de cum răsar
tămâiază moşnegii
şi fluturii au devenit recalcitranţi
am uitat să mai fug
din muzeu
din capelă
din cazemată
şi tot mă invoc
taina delfinului înecat
ruina cuibului de cocor
trădător
peste mine
ivărul trecutului
îşi trage zăbala
netrăit de simplu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu