CAZIER INCOMPLET, ROVIMED PUBLISHERS, 2011, prefață Calistrat Costin
Începutul blândului meu
Azi m-am gândit prima dată
că în viitor
s-ar putea cumpăra
cartea mea de poezii.
Cuvintele
s-au revoltat în mine,
silabele au devenit săbii,
metaforele, mitraliere
şi lăuntrul, stâlp infamiei.
M-ar fi executat.
pentru înaltă trădare.
Doar iubirile tăceau,
ele sunt blânde,
ca treizeci de
tablete argintii puse
într-un pahar de rouă.
L-am cules
în dimineaţa
primei poezii.
măduva lutului
în cimitir
aroma de clopot
pluteşte în aer
dangătul cade
greu peste ierburi
greu peste stele
loveşte pământul
scobeşte eterul
cum cântec de-alamă
dilată pupila
şi clipa
respir rădăcinile tale
de măceşi adormiţi
degete lungi
până-n secol trecut
zgândăresc lut.
sinecdocă
cum vii din zări
iubite
ubicuu-n 4 puncte cardinale
te-adun din rătăcitele cărări
meridianul meu pe cale
gorgona stă ascunsă
în oglindă
se înlumină la izvoare
şi ce chemare
îi duhneşte-n gene
în loc de ochi
în loc de lumânare
vai, hăul gurii ei
înghite seminţia
de la Adam până la tine
şi e eternă sindrofia
la care îşi dansează foamea
te-adun şi-mi picuri
teama
ca din aripi
de înger nepereche
tu nou mereu
eu rana veche.
Prin Piaţa Florescu
să merg spre casă
prin noapte
când paşii
formează pustiul
pe asfaltul ud
neoane sclipesc ploaia
şi din ganguri
mă urmăresc ochi de pradă
atârnă servieta din umăr
câinii îmi dau târcoale
aşteaptă lătratul
ghem în stomac
săgeată în tâmplă
şi frica aleargă
în copil spre o scorbură
fără copac
strada de pe câmpul
poştei
pe strada mea
se demolează casele
dinspre şcoală
escavatorul epocii
îşi roteşte victorios cupa
huruitul lui
îmi întunecă înţelesurile
fug în grădină, la nuc
să mă acopăr de crengi-
crengile lui -
vreau să mor prima!
puntea de ani
pe mal de Negel
cântau unui angel
plopii, plopii
pe puntea de lemn
cu mâna un semn
tata, tata,
alerg înspre el,
zbor de rochiţă
mă prind în mâini
tata, plopii.
rouă-n ianuarie
o singură dimineaţă
nu-mi intră-n conştiinţă,
stă la uşa zăpezii,
soarele se hlizeşte
pe gheaţa străzii înguste.
oamenii şuşotesc
mai lăcrimează o rudă
m-au dat în afara timpului
şi m-am culcat pe sanie
cu faţa în jos
bătând cu palmele băltoace
stau aşa spre pâmânt,
deasupra cerurile mele
Care alegorice la
defilare
Ei acoperă pârâul Negel,
îl ucid cu maluri cu tot.
Ei înfundă florile de salvie
şi îngroapă de vii
cărăbuşi, libelule şi broaşte.
Căluş în gura mea
cântătoare cu verde şi apă
Scrâşnesc topoare în plopi
şi îi cară noaptea
la abatorul de copaci.
Văd şi aud înmormântarea
kilometrilor planetari,
ştiu că din cripta lor
mâine,
marşurile alegorice pe asfalt
le vor bufni liniştea morţii.
Fug înspre casele de sus
să-l zgudui de umeri pe Bacovia.
Adolescenţă
De 17 ori
s-au întors
cocoarele negre
în ciocuri duc
pietrele albe
furate din stele.
Le beau urmele cerului
prin oameni întâmplaţi.
Nopţile răpuse de somn,
ghearele lor prin vene
neuitate de 17 ori.
Cocoare
Drumul cocorilor
prevestit în volute prin aer,
numai el măsura distanţe
rostogolite între noi.
Între tine din cer
şi copila pământului
historia nostra
se scria pe pietre
şi eu dansam
făceam piruete
cu bucuria de a retrăi
un alt marte
De sus
coborau cocoare
într-o iubire
de moarte.
Trac
Tinzi spre urechea perfectă!
Ce digitaţie amplă!
Cuprinzi două octave!
Şi? Ce-i cu asta?
Important e că pianul
era aşezat între două uşi.
Mă curenta
când o lume, când cealaltă
şi am scris cu lumea de sud
despre cântecul nordic.
Am cântat desculţă!
Să cânţi la 4 mâini
în inel de portative
şi din hazard
capacul pianului
să dispară...
Să nu poţi memora
claviatura care te-a iubit!
Vernală
Aud! Vine primăvara.
Sângele îşi saltă ardoarea.
Voi ţipa uimitor
pentru toate stâncile lumii,
voi striga miraculos
pentru toate zăpezile.
Mă voi îmbăta,
prima oară în viaţă,
de tine, iubire!
Şi voi umbla aşa zdruncinată
dintr-un capăt în altul
al libertăţii.
M-ai privit îndrăgostit
şi tandru.
S-a năruit sub noi
un univers.
Ţi-aş fi spus:
- eşti frumos!
Mă fotografiai
şi-n jocul luminilor
de la soare la tine
nu vedeam ce ţii în mână,
un aparat Kodac
sau sufletul tău.
Auzeam ţiuitul declanşării
acestei magii
întru clipa rămânerii.
Nu chipul meu se fixa
ci alternativa iubirii
ca timp asasin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu